Lecțiile modelului spaniol de liberalizare a transportului feroviar de călători
Problematică: Introducerea concurenței în sectorul feroviar este un obiectiv strategic european, însă statele membre se confruntă cu dilema de a maximiza beneficiile pentru cetățeni fără a compromite viabilitatea economică a operatorilor feroviari. O liberalizare timidă sau prost implementată riscă să nu aducă beneficii consumatorilor, în timp ce o concurență necontrolată poate duce la instabilitate pe piață și la compromiterea investițiilor pe termen lung.
Soluția – modelul spaniol: Liberalizarea pieței de mare viteză din Spania oferă un studiu de caz excepțional și o soluție validată la această dilemă. Politica publică pro-competitivă, deliberată și bine structurată, a generat un succes răsunător pentru societate: o creștere a numărului de pasageri cu 77,2% între 2019 și 2024, o reducere a prețului mediu al biletelor cu 33% și, crucial, un transfer modal masiv de la automobilul personal (3,7 milioane de pasageri) și de la aviație. Acest beneficiu net pentru economie, mediu și coeziune socială este însă însoțit, pe termen scurt, de pierderi financiare agregate de 99,5 milioane de euro pentru toți cei trei operatori în 2024, o cifră care, deși semnificativă, este în curs de ameliorare rapidă.
Oportunitate B2G: Modelul spaniol nu este un eșec, ci o demonstrație a unei faze de tranziție intense și gestionate inteligent, care conduce către un echilibru de piață superior. Pentru un guvern, lecția este clară: liberalizarea, atunci când este implementată corect, funcționează în favoarea publicului. Oportunitatea constă în proiectarea unui cadru de reglementare care nu este pasiv, ci proactiv, și care utilizează instrumente cheie, precum tariful de utilizare a infrastructurii (TUI), ca un mecanism strategic pentru a stimula piața. Aceasta implică acceptarea unei perioade inițiale de ajustare a modelelor de afaceri, în care beneficiul social net depășește cu mult pierderile private temporare, în anticiparea atingerii unui echilibru sustenabil și a unei piețe mai mari și mai eficiente pe termen lung.
Diagnosticul paradoxului spaniol – un succes public cu un cost privat
Analiza detaliată a datelor publicate de La Comisión Nacional de los Mercados y la Competencia (CNMC) relevă un paradox economic: liberalizarea pieței feroviare de mare viteză a generat beneficii sociale și economice masive, în timp ce operatorii care produc aceste beneficii se confruntă, în faza inițială, cu dificultăți financiare. Înțelegerea profundă a acestui paradox este esențială pentru a putea replica succesul și a gestiona provocările.
- Explozia cererii și beneficiile pentru consumator: Intrarea pe piață a doi noi competitori, Ouigo (parte a SNCF) și Iryo (deținut de Trenitalia și alți parteneri), alături de operatorul istoric Renfe, a declanșat o dinamică concurențială intensă, care a depășit cele mai optimiste prognoze. Rezultatele pentru public sunt incontestabile și multidimensionale:
- Creșterea accesibilității: Reducerea prețului mediu al biletelor cu o treime a democratizat efectiv călătoria cu trenul de mare viteză, făcând-o accesibilă unor noi segmente de populație, precum tinerii, familiile și întreprinderile mici și mijlocii, care anterior erau excluse de costurile prohibitive.
- Creșterea ofertei și a calității: Frecvența serviciilor pe coridoare cheie, precum Madrid-Barcelona, a crescut exponențial, creând un efect de „metrou interurban” și oferind pasagerilor o flexibilitate fără precedent. Această abundență a ofertei a stimulat și o competiție în materie de calitate, fiecare operator încercând să se diferențieze prin servicii la bord, confort și experiență digitală.
- Creșterea exponențială a pieței: Piața totală de mare viteză a crescut cu 17,2 milioane de pasageri în cinci ani, atingând aproape 40 de milioane în 2024. Acest lucru demonstrează existența unei cereri latente semnificative, care a fost deblocată de oferta competitivă. În mod remarcabil, chiar și operatorul istoric Renfe a transportat, în termeni absoluți, un număr mai mare de pasageri pe rutele concurențiale decât înainte de liberalizare, demonstrând că o concurență reală nu „canibalizează” piața, ci o extinde considerabil.
- Transferul modal – o victorie strategică pentru politicile publice: Cel mai important succes din perspectiva politicilor publice este transferul modal, un obiectiv central al Pactului Verde European. Creșterea masivă a numărului de călători nu provine doar din călătorii noi („induced demand”), ci dintr-o reorientare structurală a fluxurilor de la moduri de transport mai puțin sustenabile:
- Automobilul personal: Aproximativ 3,7 milioane de pasageri au renunțat la mașină în favoarea trenului. Aceasta înseamnă o reducere directă și măsurabilă a congestiei pe autostrăzi, a numărului de accidente (cu costurile sociale aferente) și a emisiilor de gaze cu efect de seră și poluanți locali.
- Aviația: Aproape un milion de pasageri au ales trenul în detrimentul avionului pe rute interne. Acest lucru este deosebit de relevant pentru coridorul Madrid-Barcelona, unde trenul a devenit modul de transport dominant, cu o cotă de piață de peste 75%. Acest succes validează politicile care vizează înlocuirea zborurilor pe distanțe scurte cu alternative feroviare competitive. Acest transfer modal nu este un efect secundar, ci un obiectiv central al politicilor europene de transport, pe care modelul spaniol l-a atins cu un succes remarcabil, oferind un exemplu concret de decarbonizare eficientă a sectorului de transport.
- Provocarea sustenabilității financiare: Partea a doua a paradoxului constă în rezultatele financiare ale operatorilor. Războiul prețurilor, necesar pentru a câștiga cotă de piață într-un mediu nou, combinat cu costurile operaționale ridicate (tarif de utilizare a infrastructurii, prețul energiei, costuri cu personalul specializat) și cu investițiile inițiale masive (achiziția de material rulant, campanii de marketing, stabilirea rețelelor de vânzări), a condus la o situație în care niciunul dintre cei trei operatori nu a fost profitabil în 2024. Pierderile agregate de aproape 100 de milioane de euro ridică o întrebare legitimă: este acest model sustenabil pe termen lung? Raportul CNMC sugerează însă o traiectorie clară de îmbunătățire, pierderile din 2024 fiind mai mult decât înjumătățite față de cele 219 milioane de euro din 2023. Aceasta indică faptul că piața se stabilizează, operatorii își optimizează operațiunile, iar prețurile încep să reflecte mai corect costurile, sugerând o convergență către profitabilitate în următorii ani.
Politica publică din spatele succesului – ingredientele cheie
Succesul public al modelului spaniol nu este un accident, ci rezultatul unor decizii de politică publică deliberate și bine structurate, care oferă lecții valoroase pentru orice guvern care dorește să urmeze o cale similară.
- Crearea unui cadru de acces transparent și atractiv: Spania nu s-a limitat la a declara piața deschisă. Administratorul de infrastructură, Adif, a proiectat și a implementat un proces transparent și predictibil de licitație pentru a acorda „acorduri-cadru” pe o durată de 10 ani. Aceste acorduri nu oferă doar un drept de acces, ci garantează un anumit număr de trase orare (sloturi) pe principalele coridoare. Această garanție pe termen lung este crucială, deoarece oferă investitorilor siguranța necesară pentru a-și fundamenta planurile de afaceri și, mai important, pentru a obține finanțare pentru achiziții de material rulant în valoare de sute de milioane de euro.
- Utilizarea strategică a tarifului de utilizare a infrastructurii (TUI): Unul dintre cele mai importante și sofisticate instrumente de politică publică este structura tarifului de utilizare a infrastructurii. Adif a reușit să găsească un echilibru delicat: tarifele sunt suficient de mari pentru a genera venituri semnificative care să contribuie la acoperirea costurilor de întreținere și operare a rețelei (CNMC menționează „câștiguri pentru administratorul de infrastructură”), dar suficient de mici pentru a nu constitui o barieră prohibitivă la intrarea pe piață și pentru a permite operatorilor să susțină o politică de prețuri agresivă. Această calibrare fină a TUI, posibil ajustată pentru a încuraja utilizarea rețelei în afara orelor de vârf sau pentru a recompensa volume mai mari de trafic, transformă administratorul de infrastructură dintr-un simplu colector de taxe într-un arhitect activ al pieței.
- Acceptarea unei perioade de ajustare a pieței: O decizie matură de politică publică a autorităților spaniole a fost înțelegerea și acceptarea faptului că introducerea concurenței pe o piață dominată de un monopol timp de decenii va crea, în mod inevitabil, o perioadă de turbulențe și de ajustare. Au acceptat că primii ani pot fi caracterizați de pierderi pentru operatori, mizând pe un calcul macroeconomic solid: beneficiul social net – compus din economiile directe ale pasagerilor, beneficiile de mediu și reducerea costurilor sociale ale transportului rutier – depășește cu mult aceste pierderi private temporare. Viziunea pe termen lung este că, odată ce piața se va maturiza, concurența se va muta de la preț la calitate, prețurile se vor stabiliza la un nivel sustenabil, iar operatorii cei mai eficienți vor deveni profitabili pe o piață mult mai mare decât cea inițială.
Oportunități B2G – foaie de parcurs pentru România și alte state membre
Experiența spaniolă, cu succesele și provocările sale, oferă o foaie de parcurs valoroasă și un set de instrumente testate pentru un guvern care dorește să implementeze o liberalizare reală și eficientă, adaptată contextului național.
- Revizuirea strategică a politicii privind tariful de utilizare a infrastructurii (TUI): Pentru România, aceasta este cea mai importantă și mai urgentă lecție. TUI nu trebuie privit doar ca o sursă de venit pentru CFR SA, ci ca un instrument activ de politică industrială și de transport.
- Recomandare B2G: Guvernul, prin Ministerul Transporturilor și Consiliul Concurenței, ar trebui să mandateze o analiză aprofundată a structurii și nivelului TUI din România, comparativ cu bunele practici europene. Obiectivul ar trebui să fie reproiectarea acestuia pentru a stimula activ intrarea de noi operatori pe rute cu potențial, prin oferirea unor tarife reduse în primii ani de operare (tarife de „ramp-up”), sau pentru servicii noi, inovatoare (de exemplu, trenuri de noapte operate comercial). O politică de TUI predictibilă, transparentă și pro-competitivă este condiția esențială pentru a atrage investiții private serioase.
- Identificarea și licitarea transparentă a coridoarelor strategice: Modelul spaniol s-a concentrat pe cele mai valoroase coridoare de mare viteză. România nu are încă o rețea extinsă de mare viteză, dar are coridoare cu un potențial economic imens, care în prezent sunt sub-utilizate.
- Recomandare B2G: Autoritatea pentru Reformă Feroviară (ARF) ar trebui să continue și să extindă procesul de licitare a contractelor de servicii publice, dar, în paralel, să lanseze un program-pilot pentru a identifica și a deschide competiției comerciale de tip „open access” unul sau două coridoare strategice. Rute precum București-Constanța, București-Brașov și, în viitor, coridoarele modernizate prin PNRR, sunt candidați ideali. Organizarea unei licitații pentru acordarea de acorduri-cadru pe termen lung pentru capacitate, după modelul Adif, ar oferi siguranța necesară investitorilor pentru a se angaja pe piața din România.
- Rolul proactiv al autorității de reglementare: Succesul modelului spaniol este certificat de analiza detaliată, riguroasă și transparentă a CNMC. O autoritate de reglementare puternică, independentă și cu resurse adecvate este crucială pentru a asigura buna funcționare a pieței.
- Recomandare B2G: Guvernul trebuie să consolideze rolul și capacitatea Consiliului Concurenței și a ARF de a monitoriza constant piața feroviară. Aceasta implică nu doar publicarea unor rapoarte periodice, similare celui al CNMC, care să evalueze impactul liberalizării atât asupra consumatorilor, cât și asupra operatorilor, ci și dotarea acestor instituții cu pârghiile legale pentru a interveni rapid în cazul unor practici anticoncurențiale, cum ar fi prețurile de ruinare sau subvenționarea încrucișată. Aceasta va crește transparența și va permite ajustarea fină a politicilor publice în timp real.
Concluzii
Modelul spaniol demonstrează că liberalizarea feroviară, deși complexă și potențial dureroasă pe termen scurt pentru operatorii tradiționali, este o politică publică de un succes extraordinar din perspectiva interesului public. Beneficiile în materie de prețuri, calitate, creștere a mobilității și protecție a mediului sunt masive și incontestabile. Pentru un guvern, provocarea nu este dacă să liberalizeze, ci cum să o facă inteligent, pentru a maximiza beneficiile și a minimiza riscurile.
Cheia stă în crearea unui cadru de reglementare predictibil și pro-competitiv, în utilizarea strategică a instrumentelor precum tariful de utilizare a infrastructurii și în asumarea unei viziuni pe termen lung, care acceptă o perioadă de ajustare a pieței în schimbul unor beneficii societale durabile și a unei piețe feroviare mai mari și mai competitive pentru toți actorii implicați.
Surse
- https://www.railtech.com/all/2025/10/10/in-graphs-spanish-high-speed-rail-liberalisation-steals-passengers-from-cars/
- https://www.cnmc.es/sites/default/files/6148400.pdf